Există un obstacol major în calea cercetătorilor care vor să comunice cu publicul: nu au vreo motivație instituțională să facă acest lucru, ba dimpotrivă. Ei sunt evaluați mai degrabă după rezultatele cercetării (articole, cărți sau capitole etc.), și absolut deloc după numărul de interviuri din presă, evenimentele realizate în comunitate sau experimentele pe care le fac pentru copii. La absolut fiecare workshop de comunicare pentru cercetători pe care l-am susținut mi s-a adresat la un moment dat această întrebare: Și atunci de ce aș comunica?