Am vorbit IQ Ads, o comunitate a comunicatorilor din România, despre Romanian Science Digest.
Câteva dintre răspunsurile care mă definesc:
Elementul de wow se lasă uneori greu găsit.
Partea dificilă este să explic o cercetare astfel încât să fie ușor de înțeles pentru cei care nu sunt specialiști în domeniu. În primul rând, îmi este frică să nu greșesc. Apoi, numeroase texte care apar pe site-urile academice sunt scrise în termeni foarte tehnici sau sunt contaminate de limbajul proiectelor europene sau conțin o enumerare de obiective vagi. Simt că mi se scurge viața cu fiecare „a avut loc o dezbatere” sau „a prezentat rezultatele obținute în cadrul unui eveniment de multiplicare”. Elementul de wow se lasă uneori greu găsit. Am să dau un exemplu: citeam despre un proiect de cercetare pe site-ul ministerului și nu prea am înțeles nimic din descriere; am făcut click și am ajuns pe site-ul proiectului și din nou, nu reușeam să înțeleg cu ce se ocupă; am descărcat un raport cu rezultatele cercetării din proiect, avea vreo 30 de pagini, și undeva la final, în raport, se menționa că echipa depusese un brevet de invenție pentru o tehnică de inteligență artificială prin care puteau copia îmbrăcămintea și atitudinea dintr-o fotografie a unei persoane și „transla” aceste aspecte pe o fotografie a celei de-a doua persoane. Mi s-a părut spectaculos și am inclus informația în newsletter.
Am început să zic că sunt „comunicator de știință”, fără să mă fi numit nimeni în funcția asta.
Am început să zic că sunt „comunicator de știință”, fără să mă fi numit nimeni în funcția asta. De altfel, acest domeniu nici nu exista în România acum 10 ani. Tot auzeam în presă „Cercetătorii britanici au descoperit că” / „Cercetătorii americani au descoperit că” și mă întrebam: ok, dar ce au descoperit ai noștri? Așa că, la zece ani după ce am terminat licența în jurnalism am urmat un master în fizică, care să mă ajute să ajung să pot începe măcar un dialog cu cercetătorii despre domeniul lor de studiu și rezultatele lor. M-am autoeducat în domeniul comunicării științei folosind resurse din străinătate, pentru că în România nu existau astfel de formări. Treptat, am început să lucrez cu echipe din zona de inovare științifică și tech și să le sprijin în a-și prezenta mesajul unui public nespecializat, fie potențiali parteneri de business, fie autorități, fie copii veniți să se joace în laboratoare. Așa că acum sunt „comunicator de știință”, dar am multe momente în care mă simt ca un impostor.
Vreau să ne plictisim de cât de des auzim despre rezultatele cercetătorilor români
Uneori, merg mai departe din inerție și pentru că abandonez foarte greu lucrurile începute. (E un defect). De cele mai multe ori, mă motivează faptul că am o viziune clară pentru acest newsletter — sau de fapt pentru cum văd eu promovarea inovației în România. Vreau să existe o platformă de unde pot fi descoperite cele mai interesante studii și rezultate în știință și tehnică. Cu un pic de investiții suplimentare, mi-ar plăcea să pot extinde newseltterul astfel încât să acopere nu doar cele câteva rezultate care sunt comunicate de instituții, ci să meargă direct la sursă, la articole științifice publicate și explicate pe înțelesul nespecialiștilor. Vreau să ne plictisim de cât de des auzim despre rezultatele cercetătorilor români, iar asta să impulsioneze cetățenii să ceară politicienilor mai multe investiții în cercetare.
Interviul a fost semnat de Sabina Varga, autoarea unui dintre cele mai longevive podcasturi din România — zest, despre plăcerea de a scrie.
Română 
English (UK)