Poate că ați dat un interviu în presă despre un subiect care ține de cercetare. Ați vrut să vă asigurați că totul a fost înțeles corect, așa că ați rugat jurnalistul să vă trimită articolul înainte să apară. V-ați lovit, neașteptat, de refuz. Și parcă nu e corect. Sună familiar?
The Scientist a scris despre principalele puncte de neînțelegere între cercetători și jurnaliști, dar și despre avantajele de a da un interviu. Ideile principale:
De ce jurnaliștii cer totul „acum”
Unii oameni de știință se declară deranjați de faptul că sunt anunțați cu puțin timp înainte de interviuri. Dar, mai degrabă decât faptul că reporterul este dezorganizat sau că nu respectă timpul cercetătorului, „este vorba de faptul că jurnalismul se mișcă foarte repede”.
De ce refuză jurnaliștii să trimită întrebările dinainte
Un alt punct de confuzie este motivul pentru care jurnaliștii nu trimit de obicei persoanelor intervievate o listă completă de întrebări pregătite. Pentru jurnaliști, această practică ajută la asigurarea unei conversații spontane și pline de viață și la evitarea influențării răspunsurilor de către terți, cum ar fi birourile de presă ale universităților.
De ce nu se trimite cercetătorului articolul pentru revizuire
Majoritatea jurnaliștilor nu trimit ciornele articolelor pentru a fi revizuite de persoanele pe care le-au intervievat. Foarte puțini dintre ei trimit, uneori, doar citatele pentru validare. Reporterii nu pot permite persoanelor intervievate să influențeze formularea materialului publicat. Acest lucru se întâmplă cam din aceleași motive pentru care jurnaliștii nu ar acorda unui politician controlul editorial asupra unui articol.
O adăugire personală: când lucrați împreună cu un comunicator de știință din propria instituție la un comunicat de presă, articol, blog, interviu, veți primi mereu textele finale pentru aprobare.
De ce articolul final arată altfel decât și-ar dori cercetătorul
Articolul final ar putea prezenta informațiile în mod diferit față de ceea ce ar fi făcut oamenii de știință sau ar putea omite aspecte importante pentru aceștia. Aici este important de reținut că anumite părți ale procesului de redactare nu pot fi controlate de un reporter, cum ar fi titlurile, care sunt adesea scrise de editori.
De ce în articol apare o bucată prea mică din interviu
Uneori, în publicația propriu-zisă nu apare decât un mic fragment din interviu sau nimic, deși pentru cercetător a reprezentat un efort semnificativ. Chiar și atunci când apare un fragment semnificativ mai mic din interviu, important de reținut este că, datorită apariției acelui fragment, au aflat mult mai mulți oameni de acea cercetare sau de acel proiect. O a doua perspectivă — care nu este menționată în The Scientist, dar pe care o menționez în workshopurile pentru cercetători — este că o discuție cu un cercetător ajută jurnalistul să înțeleagă mai bine domeniul și să scrie un articol mai bun. În plus, jurnaliștii rămân de obicei recunoscători și vor oferi alte oportunități de vizibilitate persoanei care a fost intervievate.
The Scientist oferă în plus câteva sfaturi și despre cum se pot îmbunătăți acele părți dintr-un interviu pe care cercetătorul le poate controla: de exemplu, formularea cât mai clară a mesajului. Puteți citi restul aici.
Română 
English (UK)