Recent, am citit un studiu interesant despre istoria manuscrisului Descriptio Moldaviae, o lucrare scrisă de cărturarul român Dimitrie Cantemir în secolul al XVIII-lea. Autorul articolului demonstrează cât de puțin cunoscută și circulată a fost această lucrare înainte de a fi tipărită pentru prima dată abia în 1769, la aproape 50 de ani după moartea autorului.
Deși Cantemir era un intelectual recunoscut în epocă, iar Descriptio Moldaviae conținea informații valoroase despre geografia, istoria și cultura Moldovei, manuscrisul a avut o circulație foarte limitată în cercurile academice europene. Se estimează că au existat doar 5 copii manuscrise în latină, din care unele s-au pierdut sau distrus. Puțini oameni au avut acces la text înainte de publicare.
Conform studiului, manuscrisul Descriptio Moldaviae a avut un parcurs complicat. După moartea lui Cantemir în 1723, familia sa l-a încredințat celui mai important orientalist german din Rusia, Gottlieb Siegfried Bayer. Acesta a realizat o copie în 1726-1727, pe care a trimis-o spre Berlin, dar manuscrisul s-a pierdut pe drum.
O altă copie latină a Descriptio Moldaviae a fost luată de fiul lui Cantemir, Antioh, în calatoriile sale prin Europa. A circulat prin mâinile unor învățați occidentali, ajungând până la contele Friedrich von Thoms din Leiden. După moartea contelui în 1746 însă, manuscrisul i se pierde urma. Abia în 1769, geograful Anton Friedrich Büsching reușește să publice prima ediție în limba germană, realizată după un manuscris latin care circulase între Rusia și Germania.
Așadar, deși valoros, manuscrisul Descriptio Moldaviae a avut o soartă fragilă și precară vreme de câteva decenii, fiind cunoscut doar de foarte puțini învățați occidentali. Abia editarea și tipărirea i-au adus o audiență mai largă în Europa Luminilor.
Acest studiu de caz este un exemplu concludent despre cât de greu era să diseminezi cunoașterea înainte de apariția presei scrise și a canalelor moderne de comunicare. Dacă un principe învățat nu a reușit să facă cunoscută o lucrare valoroasă decât postum, cu atât mai dificil era pentru cercetătorii obișnuiți.
Astăzi, situația s-a schimbat radical. Avem la dispoziție o varietate de platforme pentru a disemina informații științifice – reviste, conferințe, cărți, site-uri web, bloguri, rețele sociale. Cu toate acestea, comunicarea științifică rămâne o provocare.
Mulți cercetători sunt absorbiți de munca lor și nu acordă suficientă atenție promovării rezultatelor. Publică articole în jurnale de specialitate, dar nu depun eforturi suplimentare pentru a face cunoscute acele descoperiri. Cu excepția colegilor din același domeniu îngust, puțini află despre realizările lor.
De asemenea, limbajul academic este adesea prea tehnic pentru publicul larg. Articolele științifice nu sunt scrise într-un limbaj accesibil. Acest lucru creează o barieră în calea înțelegerii și aprecierea științei de către nespecialiști.
Ca atare, este esențial ca oamenii de știință contemporani să investească timp și creativitate în activități de comunicare – pe lângă cercetarea propriu-zisă. Iată câteva moduri prin care pot spori vizibilitatea muncii lor:
- Să scrie articole de popularizare a științei sau cărți accesibile pentru publicul larg, nu doar studii academice.
- Să participe la evenimente publice – conferințe, târguri, festivaluri – pentru a vorbi despre cercetările lor.
- Să acorde interviuri presei, să scrie articole de opinie și să fie prezenți în social media.
- Să colaboreze cu organizații care promovează știința, cum ar fi universitățile, muzeele, asociațiile profesionale.
- Să predea cursuri opționale pentru pasionați de știință din afara domeniului lor.
- Să popularizeze rezultatele prin clipuri video sau podcast-uri.
- Să deschidă laboratoarele pentru vizite ale publicului.
Lista poate continua. Este important ca cercetătorii să-și promoveze realizările nu doar prin canalele academice tradiționale. Altfel, munca lor riscă să aibă un impact limitat, la fel ca manuscrisul Descriptio Moldaviae acum 300 de ani.
📷 Principatus Moldaviae nova & accurata descriptio / Delineante Principe Demetrio Cantemirio de Cantemir, Dimitrie (1673-1723). Cartographe – 1737 – National Library of France, France – No Copyright – Other Known Legal Restrictions. https://www.europeana.eu/item/9200517/ark__12148_btv1b52511045w
Română 
English (UK)