Există un obstacol major în calea cercetătorilor care vor să comunice cu publicul: nu au vreo motivație instituțională să facă acest lucru, ba dimpotrivă. Ei sunt evaluați mai degrabă după rezultatele cercetării (articole, cărți sau capitole etc.), și absolut deloc după numărul de interviuri din presă, evenimentele realizate în comunitate sau experimentele pe care le fac pentru copii. La fiecare workshop de comunicare pentru cercetători pe care l-am susținut mi s-a adresat la un moment dat această întrebare: Și atunci de ce aș comunica?
Profesorul Daniel David, ales ieri rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, a propus spre testare o soluție instituțională care poate rezolva, printre altele, și această problemă.
Îi urmăresc activitatea lui Daniel David încă de când era directorul executiv al Institutului Star-UBB (Institutul de Studii Avansate în Știință și Tehnologie) și pornise o serie de interviuri cu cercetători, pentru a promova modele de excelență în cercetare. (Iar eu eram invidioasă pentru că nu reușisem să fac încă același lucru la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași).
Acum un an, l-am auzit vorbind la Consorțiul Universitaria despre o strategie ieșită din tipar de a încuraja profesorii să se implice în societate. L-am întâlnit pe Daniel David acum trei luni și l-am rugat să îmi povestească mai mult despre aceasta.
Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, iată câteva exemple oferite de prof. David de implicare în relația cu societatea a profesorilor UBB:
„De exemplu, în zona psihologiei aceasta presupune să ai în norma academică ore în care faci consiliere și terapie; cei de la mediu au realizat analiza nivelului de radon pentru clădirile din centrul vechi al Clujului . Un alt exemplu ar mai fi felul în care cei de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării s-au implicat în strategia de dezvoltare a Clujului.”
Problema este că astfel de activități, inclusiv cele de outreach și comunicare, iau foarte mult timp. Iar acei profesori care și-ar dori să comunice mai mult sau să facă mai mute activități pentru comunitate, vor fi evaluați tot după numărul de articole publicate și granturi câștigate.
UBB a găsit o posibilă soluție, pe care momentan o testează și nu a impus-o la nivel de universitate. Mai întâi în cuvintele mele, apoi redau din interviul cu profesorul Daniel David.
Practic, profesorii UBB, deși trebuie să îndeplinească acele standarde minimale de evaluare stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, au posibilitatea să aleagă în ce vor să facă performanță. Până recent, puteau alege între activitatea de predare (caz în care nu era necesar să aibă rezultate spectaculoase în cercetare) sau activitatea de cercetare (caz în care predarea era redusă la minimum). În termenii UBB, se numește „traiectorie de carieră”. Recent, s-a introdus o a treia opțiune: relația cu societatea, deocamdată în stadiul de experiment.
Explicația, mai amănunțită, a noului rector UBB:
„O universitate modernă are trei misiuni: activitatea de predare sau de educație – diseminezi cunoaștere, dar ea poate fi generată de alții; activitatea de cercetare prin care generezi cunoaștere; iar a treia misiune se referă la relația cu societatea, adică felul în care utilizezi cunoașterea pe care ai generat-o pentru a face un bine social.
Asta nu înseamnă că un membru al universității trebuie să aibă toate cele trei misiuni realizate la niveluri foarte înalte. Dar este bine să ai o opțiune de carieră, astfel încât măcar una din cele trei misiuni să reprezinte profilul tău academic și să ai șansa să faci ce îți place, ce corespunde cu talentul pe care îl ai, cu valorile pe care le ai, ca să poți să ajungi la excelență.
„Rolul universității este și de a folosi cunoașterea pentru a face bine”
„În ceea ce privește a treia misiune — relația cu societatea — este fundamentală, deoarece rolul universității nu este doar să genereze cunoaștere, nu doar să disemineze cunoaștere, ci și de a folosi cunoașterea pentru a face bine. Cred că este rolul fundamental al universității să facă bine social, iar asta se face prin implicarea în a treia misiune.”
În zona științifică, relația cu societatea înseamnă mai degrabă crearea de tehnologie, dar contribuții pot exista din orice domeniu universitar.
„Să nu avem ideea că relația cu societatea înseamnă doar a produce tehnologie sau ceva material, pe care să poți să pui mâna. Științele socio-umane au o contribuție fundamentală la generarea de noi paradigme culturale, noi modalități de raportare etică la diverse situații”, a explicat Daniel David.
Profesorii sunt liberi să aleagă o traiectorie de carieră în funcție de propriile interese și valori. Daniel David crede că „rolul unui management adecvat sau înțelept este să lase mai multe căi oamenilor, pentru ca fiecare să se regăsească în funcție de acest profil valoric, să aibă un good life academic.”
Această soluție de „rute profesionale” în universitate este încă în regim de pilotare. Un prim raport despre felul în care a fost implementată până acum va apărea în luna iunie, dar Daniel David a relevat (nu mie, ci în dezbaterea între candidații la rector din cadrul UBB) că până acum, 25% dintre cadrele didactice au ales o anumită „traiectorie profesională”, iar 75% au preferat să continue să își ghideze activitatea după obiective mixte (și didactice, și de cercetare).
În cazul în care Universitatea va hotărî să implementeze această idee, ar urma să fie stabiliți indicatori de cercetare mai specifici pe discipline, dar și să fie cuantificată mai bine activitatea de predare.
Mai există încă o propunere pe masă, a unui „plan individual de carieră”, care este încă și mai flexibil și ar permite cadrelor didactice să se concentreze o perioadă pe anumite obiective (de cercetare, să spunem), apoi să se focuseze pe obiective alternative (legate de relația cu societatea, de exemplu).
Implementarea sistemului va depinde de rezultatele acelui raport, precum și de discuții ulterioare cu facultățile.
PS: Am ținut acest articol în sertar timp de trei luni de zile pentru că sunt conștientă că este destul de laudativ și nu am vrut să îl public înainte de alegerile UBB. Nu sunt eu influencer, dar o jenă deontologică tot am avut.
Dacă în universitatea dumneavoastră existe modele de stimulare a participării în activități în afara sferei universitare, m-ar interesa să știu care sunt acelea. Puteți să îmi scrieți la madalina@comunicarestiintifica.ro
Sursă foto: danieldavid.ro
Română 
English (UK)