Am scris pentru revista de știință Mindcraft Stories despre cum se deosebesc studiile de calitate de cele făcute pe genunchi și de ce e important să nu tragem concluzii prea rapide din cercetări pe eșantioane mici.
Mai ales acum, când foarte multe persoane sharuiesc în social media linkuri direct spre publicații științifice, pe care le consideră în mod egal de valide doar pentru că „sună știițific”, mi s-a părut important să explic care sunt mecanismele prin care comunitatea științifică decide ce este credibil și ce nu.
În comunicare, cercetătorilor li se cere de către presă și public să mai renunțe la nuanțe, să nu mai fie atât de precauți, să riște și o prognoză. Dar în aceste momente, cred că este cazul invers: publicul are nevoie să înțeleagă ce înseamnă limitările unui studiu, eșantion mic, concluzii nevalidate prin peer review și pura speculație.
Articolul complet este aici: https://mindcraftstories.ro/index.php/2020/03/26/speculatii-vs-stiinta-nu-toate-studiile-sunt-egale/
Un scurt fragment:
„De când a început pandemia, pe Facebook, WhatsApp, Instagram și pe alte canale au apărut mii de părerii, opinii de experți, studii, rapoarte și articole științifice despre Coronavirus.
În această perioadă expresia „oamenii de știință spun că” își găsește adesea locul în aceste informări mai mult sau mai puțin oficiale. Din păcate, în spatele ei se ascund nu doar informații corecte, ci și dezinformări, speculații sau manipulări.
Se postează în masă articole apărute în jurnale științifice, dar acestea trebuie citite altfel decât articolele obișnuite, publicate de jurnaliști. În plus, nu toate studiile sunt făcute la fel de meticulos, deci nu toate au aceeași calitate științifică. Iată cum procedează cercetătorii pentru a deosebi studiile de încredere de cele făcute pe genunchi, în așa fel încât să nu tragă concluzii pripite.
Primul indiciu: apare studiul într-un jurnal științific important?
Jurnalele științifice prestigioase au modalități proprii de a discerne dacă un studiu este făcut corect sau nu. Atunci când un cercetător spune că a descoperit ceva, înainte ca jurnalul să publice acea descoperire, este obligat să trimită informația spre alți cercetători din domeniu care să o evalueze. Aceștia trebuie să spună dacă e metoda e corectă, dacă concluzia este rezonabilă sau dacă văd potențiale erori. Acest proces se numește „peer reviewing” și este modul comunității științifice de a hotărî ce este știință și ce nu. Nu este o metodă fără greș, dar este cea mai bună soluție disponibilă în acest moment.
Pentru că o lucrare publicată într-un astfel de jurnal științific trece prin mai multe mâini, ea are greutate mai mare decât una publicată fără să fi fost verificată.
Al doilea indiciu: cât de bine cotat este jurnalul?
Pădurea jurnalelor științifice este plină de uscături, dar există un mecanism pentru a le ierarhiza. Fiecare publicație primește niște note, echivalentul stelelor de la hoteluri. Această notă se numește „factor de impact” și numără practic cât de multe citări au articolele publicate acolo pe o perioadă mai lungă. Cu cât un articol este citat mai des în noi cercetări, cu atât se consideră că a fost mai folositor. Pe baza factorului de impact, revistele sunt ierarhizate, iar cele mai prestigioase se află în primul sfert al clasamentului.
Cum verifici „scorul” revistei? Site-ul Scimago afișează un raport complet. Dacă o revistă are indicatorul Q1, înseamnă că este printre cele mai bune 25% jurnale științifice din acel domeniu.
Există și o a doua verificare ce poate fi făcută. Din cauză că factorul de impact poate fi crescut artificial, se folosește și o măsurătoare a influenței jurnalului – Article Influence Score. Cele mai prestigioase reviste vor avea un scor de 100%.”
Citiți restul textului aici.
În fiecare lună, trimit un newsletter despre Știință & Comunicare, cu articole care vorbesc despre cum poate fi mai bine promovată cercetarea în România. Include ce scriu aici, pe blog, dar și articole recente din alte limbi pe care le recomand și le comentez.
Vă puteți abona aici.
Română 
English (UK)