D

Despre cercetarea în speologie: A dispărut un gândăcel din Peștera Urșilor

Dacă atunci când realizez articole de relații publice prioritizez existența unui subiect foarte clar (cine a descoperit și ce?), mi-am pus o pălărie de jurnalist și am scris despre mai multe descoperiri din domeniul speologiei, așa cum au fost ele dezvăluite de cele mai mici vietăți din întuneric: virusuri, bacterii, insecte.

Rezultatul este textul „A dispărut un gândăcel din Peștera Urșilor”, publicat în Mindcraft Stories.


Speologul Oana Moldovan stă ghemuită în Peștera Urșilor și luminează solul cu lanterna de pe cască. Poate fi dimineață, prânz, sau seara. În peșteră, indiferent de oră, este la fel de întuneric, de umed (95%) și de frig (8-10 grade Celsius). Poate fi un an sau un anotimp la întâmplare, pentru că Oana Moldovan studiază peștera de peste 20 de ani și revine frecvent în ea. Și niciodată nu pleacă de acolo înainte să caute, ghemuită, același lucru: un gândăcel.

Povestea căutărilor ei începe în 1997. Însoțită de doi colegi, Oana Moldovan, proaspătă deținătoare a titlului de doctor obținut la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse, așeza felii de salam și argilă deasupra unor vase de lut aflate pe jos în trei locuri diferite din Peștera Urșilor. Astfel, echipa prindea temporar fiecare gândac care venea să se hrănească și îi număra câți sunt în total. Apoi, cercetătorii comparau cifrele insectelor cu altele mai vechi, catalogate cu 20 de ani în urmă, înainte ca peștera din Munții Apuseni, județul Bihor, să devină una dintre cele mai populare atracții speologice din România. În 1977, se găseau în peșteră două tipuri de insecte: o specie nouă din genul Drimeotus și una din genul Pholeuon

Dar în 1997, la două decenii după ce peștera devenise turistică, lucrurile se schimbaseră dramatic. Cercetătorii au observat că în timpul verii, când peștera era plină de turiști, insectele își mutau locuința departe de cărarea oamenilor. Redeveneau stăpânii peșterii abia iarna, când turiștii dispăreau. Observația era valabilă în special pentru insectele dintre genul Drimeotus. Pentru Pholeuon, numărul de insecte observate a scăzut de la patru (în anii 1970) la una singură (la sfârșitul anilor 1990), după care nu au mai fost văzute deloc.

În noiembrie 2019, Oana Moldovan revenea încă o dată la frigul și întunericul din Peștera Urșilor, inventariind din nou fauna locului și căutând măcar un exemplar din Pholeuon leptoderum. De ceva timp, nu mai văzuse nici un exemplar. 

„Și ce importanță are că a dispărut?” o întreb.

„Absolut nici una. Mare brânză, a dispărut un gândăcel. Oamenii nu sunt afectați în nici un fel și nu-i interesează”, râde, dar în râs sensul este invers cuvintelor.

Puteți citi mai departe articolul aici.

În fiecare lună, trimit un newsletter despre Știință & Comunicare, cu articole care vorbesc despre cum poate fi mai bine promovată cercetarea în România. Include ce scriu aici, pe blog, dar și articole recente din alte limbi pe care le recomand și le comentez.
Vă puteți abona aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *