L

La ce folosește un comunicator în cercetare

„Ce cercetare se face, dom’le, în România?” — mi-e dat să aud această întrebare, cu acest ton, aproape de la fiecare persoană care află că îmi doresc să afle cât mai mulți oameni despre rezultatele din cercetare de la noi.

Răspunsul meu este: „Nu mă pricep să judec nivelul cercetării, însă cu siguranță în România sunt mult mai multe rezultate decât cele pe care le auzim.”

Cu alte cuvinte, pe lângă sub-finanțată, cercetarea din România este și foarte sub-comunicată. Cu un pic mai multă preocupare pentru vizibilitate, sunt convinsă că ar primi și sprijin mai mare în politicile publice.

Comunicatorii de știință sunt, în țara noastră, veriga lipsă dintre cercetători și publicul larg.

Un rezumat dacă vă grăbiți — comunicatorii de știință (science communicators):

  • cunosc mai bine publicul și ce își dorește
  • pot sugera ce aspecte dintr-o cercetare sunt de interes pentru o anumită audiență (public general, antreprenori, responsabili de politici publice etc.)
  • economisesc timp cercetătorului, care nu trebuie să investească mult timp în comunicare
  • economisesc timp jurnaliștilor, sugerându-le potențiale subiecte de interes
  • fac sugestii cu privire la materiale grafice sau materiale video care pot fi realizate pornind de la un anumit studiu
  • lucrează cu graficieni și artiști pentru a ilustra cât mai bine, dar și interesant, subiectul unei cercetări
  • sugerează modalități mai eficiente pentru împachetarea informației
  • construiesc o strategie de prezentare în presă și pe canalele de social media
  • nu iau niciodată locul cercetătorului la interviuri sau declarații publice

Cunoscuţi şi sub numele de „ofiţeri de presă”, „ofiţeri de informaţii publice”, „specialişti în comunicare”, „relaţionştii publici” sunt angajaţi de obicei de departamentele de comunicare / marketing / promovare ale companiilor. Dacă în urmă cu 20 de ani prezenţa acestora în universităţile românești era o raritate, acum aproape toate universităţile și numeroase instituții de cercetare au cel puțin un responsabil de comunicare.

Un pas în plus — și sunt convinsă că acest lucru se va întâmpla — ar fi ca o parte mult mai mare din efortul de comunicare să fie dedicat rezultatele din cercetare.

De ce ar apela cadrele didactice sau cercetătorii la un comunicator?

Modelul linear de comunicare, în care informaţia trece pe la un specialist în PR până să ajungă la jurnalist, este cel mai eficient atunci când se face un raport între numărul de persoane la care ajunge un mesaj și numărul de ore dedicat comunicării.

[Reminder: am vorbit aici despre diveresele modele de comunicare a științei într-o instituție, aici și aici despre relația cercetător-jurnalist și aici despre relația dintre cercetător și comunicator].


Existenţa unui specialist în comunicare ca intermediar între cercetător şi presă nu este un gest de diminuare a importanţei omului de ştiinţă, ci mai degrabă o modalitate prin care se eficientizează timpul pe care cercetătorul îl petrece comunicând, mai ales că lipsa timpului cel mai invocat motiv de către cercetători de a nu comunica.

Dintre cele trei modele de comunicare prezentate aici , comunicarea intermediată de o persoană specializată este cea mai eficientă. Atunci când această comunicare este lăsată 100% pe seama cercetătorilor, ei ajung să petreacă o cantitate considerabilă de timp ocupându-se de comunicare și nu sunt recompensați. Invers, atunci când o instituție nu promovează nimic pro-activ, ci doar răspunde la solicitări ale jurnaliștilor, este foarte probabil ca cercetarea cea mai valoroasă din instituție să rămână invizibilă.

Intermediarul ce poate rezolva ambele probleme este comunicatorul de știință.

Atunci când suntem inundați de știri despre „cercetătorii britanici care au descoperit că”, e mai greu să ne imaginăm că această vizibilitate reprezintă efortul strategic și coordonat al unor birouri de comunicare. Faptul că se aude până în România de rezultatul unui studiu petrecut la o universitate din Europa este în primul rând meritul cercetătorului, dar și cel al specialistului dedicat comunicării ştiinţei.

Folosirea unui specialist în relaţii cu presa şi alte avantaje, dincolo de economisirea timpului cercetătorilor. Specialiştii în relaţiile cu presa au experienţă mai bogată, mai multe contacte şi resurse, se bazează pe o strategie de presă coerentă, pot asigura un echilibru în vizibilitatea liniilor de cercetare ale unei instituţii. Pe lângă producerea de comunicate sau alte materiale pentru presă, specialiştii PR au rolul de a identifica cele mai interesante subiecte ştiinţifice şi a facilita contactul dintre jurnalist şi cercetător. Ei pot propune și lucra împreună cu graficienii la materiale conexe ce s-ar potrivi în comunicare — fotografii, infografice, vizualizări, montaje video etc. În plus, abordarea asupra comunicării va fi una strategică: mesajul nu se „aruncă” în spațiul public, ci este lansat prin intermediul mai multor canale, croite pentru audiențe diferite.

Din cauza dezvoltării mijloacelor de comunicare în care informarea este aproape instantă (radio, televiziune, internet), jurnaliştii simt mult mai puternic presiunea timpului. Astfel, jurnaliştilor le rămâne din ce în ce mai puţin timp pentru a căuta informaţii originale şi depind mai mult de comunicatele şi conferinţele de presă.  Prezenţa unui specialist în relaţii cu presa care le poate oferi informaţii „semi-preparate” este de un imens ajutor, iar subiectele ştiinţifice au un avantaj în plus faţă de alte domenii, deoarece sunt mai credibile.

În general, specialiştii în relaţii publice nu funcţionează şi ca purtători de cuvânt în locul cercetătorilor, în sensul că nu pot şi nici nu trebuie să ia locul acestora în interviuri, declaraţii publice etc. Chiar şi comunicatorii cu studii de bază în domeniul ştiinţelor îşi folosesc abilităţile mai degrabă pentru a identifica subiectele cu potenţial şi a pune întrebările corecte, şi nu pentru a fi un substitut al cercetătorului în spaţiul public.

Dacă după toate acestea vă întrebați cum faceți rost de un comunicator de știință, mă puteți contacta.

Pentru a înțelege mai bine modelul de comunicare, citiți și toate articolele din această serie.

În fiecare lună, trimit un newsletter despre Știință & Comunicare, cu articole care vorbesc despre cum poate fi mai bine promovată cercetarea în România. Include ce scriu aici, pe blog, dar și articole recente din alte limbi pe care le recomand și le comentez.
Vă puteți abona aici.

CategoriiFără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *