D

De ce să promovăm cercetarea: banii publici pentru educația superioară din România sunt sub nivelul din 2008

A fost publicat raportul EUA Public Funding Observatory Report 2019/20, care analizează an de an investițiile publice în învățământul superior.

Câteva observații din analiză despre România

Situația României, 2018 comparativ cu 2008. Sursă
  • Investițiile publice în învățământul superior sunt sub nivelul de acum 12 ani (cu 20% mai puțin);
  • Numărul de studenți a scăzut cu 31% față de 2008: numărul angajaților cu 11% (pentru pozițiile academice), respectiv 3% pentru pozițiile administrative;
  • Creșterea în finanțare din perioada 2015-2018 provine în special din creșterea salariilor;
  • Finanțarea scăzută nu se explică prin scădere economică, deoarece România a trecut printr-o perioadă de creștere economică;
  • În termeni de creștere / scădere a finanțării publice nu stăm cel mai rău; în Grecia, de exemplu, finanțarea publică a învățământului superior este cu 65% mai mică decât în 2008.
Țări care sunt încă sub limita de finanțare din 2008, dar se întrevede o redresare a finanțării. Sursă

Soluția: valorificarea cercetării

Dacă banii publici tind să scadă, la fel ca și numărul de studenți, atunci cum pot universitățile, în special cele de elită, să continue să își finanțeze activitățile? Răspunsul îl găsim tot într-un raport al EUA, care arată eforturile pe care le fac universitățile europene sunt preocupate să își diversifice sursele de venit, una dintre cele mai importante dintre aceste surse suplimentare fiind valorificarea cercetării în relație cu industria și mediul de afaceri.

Din ce obțin universitățile venituri suplimentare: parteneriatul cu mediul de afaceri, 6,5%. Sursă

Sugestii pentru atragerea de fonduri: îmbunătățirea comunicării și ieșirea din izolare

Raportul conține și o serie de sugestii adresate universităților, pentru a-și îmbunătăți șansele de acces la fonduri private pentru cercetare:

Să comunice mai bine, în special despre plus-valoarea pe care o creează pentru societate, fiind astfel mult mai ușor pentru cei care doresc și pot oferi finanțare să înțeleagă ce opțiuni au.

The success of income diversification strategies largely depends on the ability of the institution’s leadership to communicate effectively with the university community as well as with external stakeholders. Universities need to reinforce awareness around the range of activities they undertake and the added value they create for society, helping potential partners to evaluate funding options. External communication should also contribute to reinforcing the image and specific profile of an institution. Communication can also usefully be undertaken at sector level, upholding the value of higher education for the wider economy.

Adaug și un comentariu personal: relațiile cu „mediul de afaceri” și „industria” apar în aproape toate strategiile publice ale universităților, dar nu ne putem aștepta ca mediul privat să finanțeze cercetarea atâta timp cât nu află despre proiecte, rezultate sau linii de cercetare concrete. Și cum ar putea să afle, dacă singurul fel în care se prezintă rezultate din cercetare este pe înțelesul a 1% nu din publicul general, ci din specialiștii dintr-un domeniu?

Revenind la sugestiile cuprinse în analiză

Să caute și să accepte expertiză externă, pentru roluri pe care în mod tradițional universitățile nu le au acoperite intern.

Many activities to increase and generate new income sources need new expertise, which does not necessarily always exist within the institution. Universities may recruit professionals from outside the sector or invest in the development of staff to acquire these skills.

Și din nou comentariul meu: acea frază sigur nu se referă la ce mă doare pe mine cel mai mult, respectiv lipsa unor specialiști capabili să prezinte cercetarea unor audiențe ce nu provine din mediul academic. Dar am să mă folosesc de ea. În momentul de față comunicatorii de știință lipsesc aproape complet din universitățile românești. Contractarea unor experți din exterior ar putea fi o soluție. Alta ar fi oferirea de training specializat oamenilor care deja există în universități, dar acest lucru sigur ar necesita persoane din exterior.

Și nu în ultimul rând, tot din sugestii:

Universitățile să nu mai fie insule izolate de activitate.

Citiți aici o explicație istorică a motivelor pentru care universitățile au ales să iasă din izolare și să comunice cu publicul larg.

Dacă sunteți curioși ce tipuri de traininguri pentru angajați (profesori, management, cercetători, staff) se pot face pentru a îmbunătăți comunicarea universităților, aveți aici o listă cu cele pe care le susțin.

Dacă vreți să citiți rapoartele complete, linkuri aici:

CategoriiFără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *