S

Studiu de caz: cum am gândit un articol de știință despre rugăciunea „Tatăl nostru”

Ce se întâmplă în spatele unui articol de știință? M-am gândit că ar fi util să explic un pic din bucătăria internă a scrierii unui articol. Am ales unul care a avut la bază o serie de cercetări despre rugăciunea „Tatăl nostru”. A avut un succes neașteptat, cu aproximativ 200.000 de oameni la care a ajuns fără publicitate plătită.

Sper să fie interesant atât pentru oamenii de știință — să înțeleagă mai bine ce presupune efectiv colaborarea cu un comunicator, cât și pentru cei din birourile de relații publice ale universităților și instituțiilor de cercetare.

Voi explica pas cu pas

  • Strategia de comunicare pentru acest subiect
  • Cum am colaborat cu cercetătorul la fiecare pas
  • Cum am găsit subiectul
  • Cum am organizat textul
  • De ce am făcut un grafic special
  • Cum am gândit fotografiile
  • Cât de important a fost colaborarea pentru website
  • Cât timp a durat totul
  • Ce rezultate a avut

Articolul original este aici, îl puteți citi. În rezumat, articolul urmărește felul în care și-a schimbat sensul rugăciunea „Tatăl nostru”, de la primele traduceri, prin intermediul a celor peste 200 de versiuni care au circulat. Uneori, sensul expresiilor s-a schimbat complet.

Strategia de comunicare

Am scris articolul în anul 2018, ca un demers de comunicarea științei pentru Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu alte cuvinte ca o modalitate de promovare a Universității, și nu ca un demers jurnalistic. Mi-am dorit să pun în valoare munca celor care își dedică sute și mii de ore pentru a investiga anumite subiecte, despre care publicul larg nu știe mai nimic. Mai mult, activitatea de cercetare este considerată atât de îndepărtată de viața de zi cu zi a oamenilor, încât publicul nici măcar nu consideră că ar trebui să știe ceva despre ea sau că le-ar fi de folos în vreun fel.

Sunt convinsă de foarte mult timp că orice strategie de comunicare într-o universitate și instituție de cercetare trebuie să aibă în miezul ei acest tip de comunicare, focusat pe rezultatele cercetării, pe a scoate la lumină ce se întâmplă în acele laboratoare și a demonstra relevanța pentru societate și a transforma publicul într-un susținător entuziast.

Cum am ales subiectul

Plecând de la faptul că cercetarea este considerată ca un demers „desprins” de viața de zi cu zi a oamenilor, am ales în mod intenționat un subiect de cercetare cu care oricine — credincios sau nu — este familiar: rugăciunea Tatăl nostru. Mai precis, m-a interesat cercetarea lui Iosif Cămară, care și-a dedicat câțiva ani din viață pentru a studia, cuvânt cu cuvânt, cum anume s-a schimbat textul rugăciunii, căpătând uneori cu totul alte înțelesuri față de cea originală.

Momentul în care se lansează un subiect este foarte important în comunicare, am avut în vedere să fie gata în Săptămâna Mare, când oamenii consumă mai puțină politică și mai mult conținut spiritual. De fapt, sincronizarea cu un moment bun a fost atât de importantă, încât pot spune că a fost invers: momentul a ales subiectul. Mi-am dorit să lansez un subiect de știință relevant pentru perioada dinainte de Paști.

Tipul de cercetare a fost și el o alegere intenționată. Când vorbim despre „cercetare” oamenii se gândesc la explozii, lasere, microscoape, laboratoare. Am vrut să arăt că cercetarea înseamnă nu este un concept atât de limitat, că există cercetare în mai multe domenii decât cele de „științe reale”.

Găsirea subiectului nu a fost pe jumătate noroc, pe jumătate răbdare. Aflasem de acest subiect cu șase (6) ani în urmă, când scrisesem un alt articol, despre povestea primei Biblii românești. În interviul de atunci, aflasem că exista un doctorand la Facultatea de Litere care își dedicase întregul doctorat (trei sau patru ani) pentru a studia rugăciunea Tatăl nostru. Mi-am propus să aflu ce anume a studiat și nu am uitat. Atunci când mi-am putut dedica mai mult timp comunicării științei, adică șase ani mai târziu, am făcut exact ce mi-am promis: am căutat toate articolele scrise de acel doctorand și le-am citit cap-coadă pe cele despre Tatăl nostru.

Cum am colaborat cu cercetătorul

I-am scris lui Iosif Cămară, între timp angajat la UAIC pe un post de cercetare, să îmi ofere un interviu pe tema rugăciunii Tatăl nostru, mai precis pe tema articolului „Istoria unui pasaj dificil din rugăciunea Tatăl nostru în limba română: Pâinea noastră cea spre ființă”.

Citisem tot ce a scris, îmi luasem notițe, căutasem tot ce nu am înțeles. A trebuit să citesc vreo 5-6 articole de lingvistică, deloc ușor de înțeles, dar era important să merg pregătită la interviu. Chiar și așa, discuția a fost mult mai interesant decât mă așteptam.

Cam cât timp și-a dedicat cercetătorul pentru această colaborare și în ce pași ai demersului:

  • Interviu: 1h30
  • Emailuri pentru lămuriri, neînțelegeri ale mele
  • Revizuirea a două-trei drafturi scrise de mine, pentru a elimina orice greșeală științifică
  • Realizarea unei sesiuni foto: 1h
  • Colaborare pentru infografic, 3-4 revizuiri
  • OK final

În total, ar fi vorba de 4-5 ore pe care Iosif Cămară mi le-a oferit pentru a-mi sprijini idea. Desigur, la acestea se adaugă și cei 3-4 ani din viață pe care și i-a dedicat cercetării.

Cum am organizat textul

Din cauza faptului că toată lumea cunoaște și poate urmări în gând rugăciunea Tatăl nostru, am ales să organizez textul mergând pe firul cuvintelor din rugăciune și arătând prin ce schimbări au trecut ele, în cele peste 200 de traduceri care au circulat în limba română.

De ce am făcut un grafic special

Infograficele, ilustrațiile, schemele explicative sunt extrem de importante în comunicarea științei. Datorită lor, cititorii pot înțelege mai ușor subiectul cercetării sau un anume concept. În plus, pentru cei care au foarte puțin timp la dispoziție, un infografic le spune în doar câteva secunde despre ce este vorba în acel text.

Am ales o singură idee pe care să o transmit prin ilustrație— anume aceea a istoriei cuvintelor. Mă feresc de desenele care vor să spună TOT.

Infograficul l-am făcut singură, pentru că aveam foarte clar ce vreau să transmit și am și câteva cunoștințe de bază de editare grafică. A fost o greșeală. A ieșit un grafic de semi-amator. Întotdeauna un grafician va ilustra mai bine și mai interesant o idee. Plătiți-i, pentru că merită.

Cum am gândit fotografiile

Mai ales în relații publice, este foarte important ca fiecare articol să aibă fotografii bune. Nu am suficiente linii cu care să subliniez această informație. Consider că munca artiștilor vizuali – fotografi, graficieni, webdesigneri — este la fel de importantă ca munca celor care au scris textul. Sunt conștientă că dacă articolul ar fi arătat mai puțin bine, ar fi fost mult mai puțin citit și deschis.

Pentru fotografii am colaborat cu graficianul/fotograful/designerul universității, Bogdan Panțir, al cărui talent îl admir foarte mult. Nu i-am spus ce să facă, nu fac asta niciodată, ci am avut grijă să îi povestesc subiectul și cum îl voi prezenta în text. La fiecare subiect la care am lucrat cu o echipă, am sperat că pot molipsi oamenii de entuziasmul meu pentru idee, astfel încât să vină și ei cu idei. A funcționat de fiecare dată.

Viziunea încadrărilor, a fotografiilor, chiar și faptul că totul a fost alb-negru i se datorează lui Bogdan Panțir.

Cât de important a fost website-ul

Așa cum am spus, dacă articolul era pur și simplu un text pe un site, ar fi avut de 10-20 de ori mai puțini cititori. Faptul că a fost pus în valoare prin grafică i se datorează colaborării foarte bune pe care am avut-o cu responsabilul de atunci pentru site-ul UAIC. Așezarea în pagină a fost 100% ideea lui și la fel și implementarea. Pentru acest articol, a inventat un cu totul nou tip de layout pe site-ul uaic.ro, în care să vizualul și textele să fie bine echilibrate.

Cât timp a durat totul

Pentru acest articol, am muncit echivalentul a unei săptămâni de lucru. De la documentare, căutarea articolelor, pregătirea pentru interviu, transcriere, scrierea a două-trei drafturi, schimburi de corecturi și emailuri cu cercetătorul, realizarea și modificarea infograficului, colaborarea cu echipa foto și website și vreo oră sau două în care am dat refresh la articol să mă uit cât de frumos e 😊. Plus monitorizarea efectului, după.

Dacă adaug și timpul cercetătorului și al fiecărei persoane din echipă, ar fi în total cam două săptămâni.

În comunicare, două săptămâni sunt un lux și sunt conștientă de acest lucru. Dar comunicarea științei are nevoie de timp și de migăleală, pentru că subiectele sunt mult mai complexe, trebuie foarte bine înțelese, iar instituția nu își permite să se facă de râs de cauza unei greșeli științifice din articol.

În schimb, cred că investiția de timp este răsplătită înzecit pentru impactul pe care îl are un articol de comunicarea științei în comparație cu un articol de relații publice obișnuit.

A fost sau nu un succes?

Ca specialist în relații publice, urmăresc mai multe obiective prin articolele de comunicarea științei. Pentru descoperiri importante, de exemplu, e important ca informația să fie preluată în mass-media și în social media.

Nu a fost cazul și aici.

În acest caz, obiectivul a fost adresarea direct spre publicul general, pe o temă de interes foarte larg, valorificarea directă a linkului de pe site-ul universității, în special prin social media.

A reușit?

Aici este o statistică privind răspândirea articolului pe social media – realizată public, prin platforma sharedcout.com. În plus, vă pot spune (dar nu mai am drepturi de administrare, cât să fac un print screen) că reach-ul organic a ajuns la 200.000 de persoane pe Facebook.

E mult? E puțin?

În cazul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a fost cel mai citit articol al anului 2018.

Am folosit platforma sharedcout.com ca să fac o comparație cu un articol de comunicarea științei de la Universitatea Oxford. Am ales unul dintre cele mai populare pe care le-am găsit, despre Coronavirus: Social distancing works: Here’s the Maths. Majoritatea au un impact mult mai mic.

Puteți folosi platforma SharedCount pentru a vedea astfel de statistici și a face propriile comparații.

Eforturile de relații publice trebuie măsurate și optimizate. Dar cred că, în plus, universitățile și instituțiile de cercetare trebuie să facă mai mult decât să se promoveze frumos.

Din punctul meu de vedere, există o obligație morală de a explica, pe înțelesul publicului larg, ce anume se întâmplă acolo, din banii publicului. Nu trebuie ca audiența are ea obligația să savantă în domeniu pentru a câștiga dreptul să afle care sunt rezultatele cercetării. Nu este cazul să trimitem publicul să citească articole de specialitate, cu termeni tehnici sau rapoarte birocratice de proiecte de cercetare. Este responsabilitatea instituției să transforme și să traducă acele mesaje pentru cei care o susțin.

Astfel, cred că e mai puțin important dacă aceste eforturi de comunicarea științei au sau nu succes, cât este important faptul că trebuie să existe.

Mai puteți citi și un interviu pe această temă acordat în aprilie 2020 de dl. Iosif Cămară Revistei Orizont.

În fiecare lună, trimit un newsletter despre Știință & Comunicare, cu articole care vorbesc despre cum poate fi mai bine promovată cercetarea în România. Include ce scriu aici, pe blog, dar și articole recente din alte limbi pe care le recomand și le comentez.
Vă puteți abona aici.

  1. Pingback:Cele mai faine newslettere românești de dat mai departe în 2020

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *