Și cercetătorii au o „bulă” a lor. Cum și de ce se comunică în afara ei

Dacă vreodată se vorbește despre comunicare în domeniul cercetării, cel mai probabil se folosește cuvântul „diseminare”. Acesta se referă în general la publicarea rezultatelor în jurnale științifice, o prezentare în cadrul unei conferințe specializată sau într-o sesiune de postere tot la o conferință științifică. Practic, rezultatele cercetării sunt comunicate în primul rând într-o comunitate restrânsă, spre acei specialișiti deja interesați de domeniu și pentru care este foarte important să afle care sunt ultimele noutăți și să găsească noi modalități de colaborare. Am numit acest tip de comunicare „bulă”, pentru că funcționează asemănător cu prieteniile de pe Facebook: toată lumea este interesantă și interesată, dar lumea largă nu află niciodată ce se întâmplă acolo.

Ghidurile de finanțare au început însă să ceară ceva mai mult decât „diseminare” și anume comunicare spre publicul larg, spre copii, spre companii, spre presă, spre autorități publice și alte tipuri de audiențe care s-ar foi foarte mult pe scaun la o conferință de știință.

Și cercetătorii au o „bulă” a lor. Cum și de ce se comunică în afara ei a fost tema pe care am fost invitată să o prezint la Conferința Națională a Comunității Educație pentru Știință, un eveniment care a adunat în luna decembrie aproximativ 300 de oameni din zona universitară și pre-universitară care fac eforturi ca știința să fie predată mai atractiv. 

Despre „de ce” este important ca cercetarea să fie comunicată și în afara zonei de strictă specialitate nu am vorbit deloc — toți cei prezenți conștientizaseră deja că este nevoie să facă asta.

Am detaliat însă partea de „cum” se poate comunica, în special pe două direcții: outreach (proiecte, evenimente și activități pentru public) și comunicate de presă de știință.

La outreach am dat câteva exemple personale — Noaptea cercetătorilor și Electric Minds, dar exemplele din rândul participanților la conferințe erau mult mai numeroase: Famelab – concursul de prezentare științifică organizat de British Council, prezentat de Gabriel Ivan, care adună anual zeci de tineri dornici să își împărtășească fascinația pentru știință; prezentări fascinante despre CERN, Big Bang și materie neagră pe care le face Cristian Pârghie, de la Observatorul Astronomic din Suceava; SmartLab, un spațiu gratuit pentru activități interactive cu copii, o inițiativă a Asociației Măgurele Science Park și multe altele.

Am insistat mai mult pe transformarea articolelor științifice în texte destinate publicului larg și am prezentat, pas cu pas, un studiu de caz: cum am transformat articolul din Nature Scientific Reports „Functionalized magnetic nanoparticles: Synthesis, characterization, catalytic application and assessment of toxicity” în Nanoparticule create la UAIC pentru a lupta cu poluanții periculoși din ape, subiect apărut în media mainstream  (National Geographic,  ProTV sunt doar două exemple).

Pentru că în munca mea m-am lovit foarte des de insistența de a comunica cu presa pe teme care erau științifice, dar nu erau de fapt relevante pentru publicul larg, am explicat cum se evaluează un subiect astfel încât să se determine dacă ceva este important pentru un public general sau doar pentru o audiență foarte restrânsă și specializată.

Plecând de experiențele din cadrul trainingurilor de comunicare în știință pe care le-am susținut, precum și de la intermedierea relației dintre presă și cercetători, am împărtășit și câteva aspecte pe care persoanele din domeniul comunicării le consideră de la sine înțelese, dar sunt neobișnuite pentru cei care provin din zona academică: de exemplu, cât de important este ca echipa de cercetare să fie într-o perioadă neaglomerată, în care va avea timp două-trei zile să acorde interviuri anunțate foarte din scurt. Un alt exemplu: de ce apar la televizor doar câteva zeci de secunde dintr-un interviu care poate dura și 20-30 de minute.  

E important ca cei care provin din zona comunicării să își aducă aminte cât de surprinzătoare au fost toate aceste noțiuni și pentru ei, la început și să aibă capacitatea să negocieze de la început regulile jocului.

Aș fi vorbit mult mai mult – sunt capabilă să turui ore în șir, dar mi s-a terminat timpul. Urmăresc această conferință încă de la prima ediție și este de departe cea mai mare adunare de energii pozitive în jurul ideii de a re-împrieteni știința cu publicul. Timp de două ediții am fost invidioasă pe cei care erau acolo, m-am bucurat că a treia ediție mi-a fost cu noroc și mulțumesc și aici celor care s-au gândit la mine.