Trei tipuri de prezentare – 2. Clepsidra

Spuneam aici și aici că, atunci când se prezintă un subiect științific, pot exista mai multe structuri ale prezentării, astfel încât subiectul să fie clar prezentat, mai ușor de înțeles și mai legat de experiența celor care ascultă. Primul despre care am vorbit a fost „Soluția”  – un tip de prezentare care trece de la expunerea unei probleme la modul în care ea a fost rezolvată printr-un proiect / concept științific.

Al doilea tip de prezentare de știință este „Clepsidra”.

Când o prezentare se structurează astfel, de obicei subiectul prezentării este un concept nișat și specific din punct de vedere științific. Dar, pentru ca acel concept să capete relevanță și concretețe în mintea unei audiențe generaliste, prezentarea începe cu un concept mai larg și, preferabil, legat de viața de zi cu zi a audienței. Ulterior, după ce atenția audienței a fost captată astfel, se trece la prezentarea acelui aspect nișat din știință, adevăratul subiect al prezentării. Finalul prezentării are, apoi, nevoie de încă o generalizare – în general se oferă o nouă perspectivă, o punere în context, o privire mai largă, pentru ca audiența să simtă din nou relevanța pentru propria viață / persoană.

Fără a fi o regulă, o astfel de structură petrece aproximativ: 20% în introducerea conceptului general; 60% în prezentarea subiectului; 20% în punerea în perspectivă de la final.

 

Cum ar arăta asta în practică?

Subiectul prezentării este un tip specific de neuroni, cunoscuți sub numele de „neuroni oglindă”.

Imaginea generală asupra unui concept (creierul):  Avem aici o halca de carne, cam de 1,4 kg, pe care o poti tine intr-o mana. Dar aceasta bucata de carne poate contempla imensitatea spatiului interstelar. Poate contempla sensul infinitului, poate pune intrebari despre sensul propriei existente si despre sensul lui Dumnezeu.

Trecerea la subiectul specific (neuronii)O descoperire care a fost facuta recent de catre cercetatori din Italia, din Parma, de catre Giacomo Rizzalotti si colegii lui, este un grup de neuroni numiti neuroni oglinda care se afla in partea din fata a creierului in lobii frontali.

Generalizarea numărul doi – oferirea perspectivei (omul)De foarte mult timp oamenii au privit stiintele reale si cele umane in mod distinct. C.P. Snow vorbea de doua culturi: stiintele exacte pe de o parte, cele umane pe de alta, niciodata cele doua nu se vor intalni. Eu spun ca sistemul de neuroni oglinda sta la baza unui interfete, permitandu-ne sa ne gandim din nou la probleme cum ar fi constiinta, reprezentarea eu-ului, ce ne separa pe noi de alte fiinte umane, ce ne permite sa empatizam cu alte fiinte umane, si chiar lucruri cum ar fi aparitia culturii si civilizatiei, care sunt unice fiintelor umane. Multumesc. 

 

 

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *