P

Public Understanding of Science – de ce să comunicăm

Photo by Joshua Sortino on Unsplash

„Cel mai urgent şi mai direct mesaj este către oamenii de ştiinţă înşişi: învăţaţi să comunicaţi cu publicului, fiţi dispuşi să faceţi asta şi consideraţi-o datoria voastră să procedaţi astfel.” (Societatea Regală, în Public Understanding of Science, 1985)

Faimosul raport al instituţiei britanice este considerat actul de naştere oficial al comunicării ştiinţifice în Marea Brtianie şi Europa, unită sub cauza înţelegerii ştiinţei de către public.

Fenomenul PUS a fost deci reacţia comunităţii ştiinţifice la o scădere a sprijnului public pentru anumite linii de cercetare. De 15 ani, finanţarea guvernamentală pentru ştiinţă stagnase complet, iar cercetătorii nu reuşiseră să convingă guvernul că asta însemna că Marea Britanie producea mai puţină ştiinţă – cu mai puţine beneficii pentru societate – decât ar fi trebuit.

În Statele Unite ale Americii rădăcinile acestei mişcări pot fi determinate încă şi mai timpuriu, în eforturile de comunicare făcute pe marginea programelor de cercetare post-Sputnik, al căror scop era atât acela de a atrage studenţi spre carierele ştiinţifice, cât şi de a câştiga sprijinul public pentru costurile şi asumarea riscurilor în aşa-zisul Război Rece al ştiinţei. Practic, din acest punct de vedere, perioada ce a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost una extrem de benefică pentru comunitatea ştiinţifică. Ştiinţa se bucura de largă expunere în presă, opinia publică era extrem de favorabilă ştiinţei. După austeritatea impusă de anii de război, ştiinţa promitea un viitor mai bun prin progres ştiinţific, iar implementarea tehnologiilor nucleare şi spaţiale, vizibilă în anii 50, demonstreaza îndeplinirea acestei promisiuni. A fost o epocă de aur pentru ştiinţă, atât datorită faptului că fructele cercetării în fizică şi astronomie şi-au dovedit rodul aproape instantaneu, cât şi datorită sprijinului politic şi financiar necondiţionat.

Până la sfârşitul anilor ’60, această decadă de miere a ştiinţei se terminase. Respectul pe care presa îl arătase fără rezerve ştiinţei a intrat în declin, o data cu ascensiunea jurnalismului independent, critic şi al atitudinilor neconvenţionale. Să nu uităm că sfârştiul anilor ’60 au însemnat, din punct de vedere cultural, apariţia mişcării hippie şi a celebrului fenomen Woodstock. Optimismul presei a fost înlocuit cu atitudine sceptică a jurnaliştilor în ceea ce privea potenţial ştiinţei de a contribui la creşterea economică, precum şi ridicarea unor semne de întrebare în legătură cu relaţia dintre ştiinţă şi sectorul militar.

Anii ’70 au însemnat o retragere a ştiinţei – de fapt a oamenilor de ştiinţă – din spaţiul public. Instituţiile de cercetare au încetat să mai coopereze cu jurnaliştii pentru transmiterea informaţiilor ştiinţifice. În anii ’80 comunitatea ştiinţifică deja conştientiza impactul negativ pe care îl avusese această izolare comunicaţională.

Această criză, de pe ambele maluri ale Atlanticului, a determinat comunitatea ştiinţifică să creadă că societatea are nevoie să înţeleagă ştiinţa şi că totul va fi bine îndată ce cetăţenii vor avea un grad mai mare de cunoaştere ştiinţifică. Cu alte cuvinte, ipoteza de la care se pleca era aceea că ignoranţa societăţii asupra fenomentului ştiinţific era determinată de către o ignoranţă a publicului, încurajată la rândul ei de indiferenţa media asupra subiectelor ştiinţifice. Astfel, dacă atenţia media s-ar intensifica, publicul ar afla mai multe despre ştiinţă, ceea ce ar crea un climat de bunăvoinţă faţă de cercetare şi faţă de beneficiile acesteia.

Se pot distinge cinci tipuri de argumente în favoarea necesităţii unui plan pentru înţelegerea ştiinţei de către public:

Argumentul economic pare a fi cel mai convingător, scopul său fiind acela de a crea un public educat din punct de vedere ştiinţific
Argumentul utilitarian este strâns legat de acesta: publicul ar trebui să fie conştient din punct de vedere ştiinţific datorită beneficiilor acestuia pentru societate. De multe ori, ştiinţa în viaţa de zi cu zi este invizibilă şi primită de-a gata (fără recunoştinţă) de către consumatori.
Argumentul democratic are la bază ideea că marele public este deseori în situaţia de a lua decizii privin noi tehnologii cu efecte de lungă durtă asupra bunăstării sale – de exemplu, sistemul „comercializării” dreptului de emisii de carbon „cap and trade”. Deoarece experiţii financiari şi politicienii au cunoştinţe ştiinţifice limitate, responsabilitatea recunoaşterii şi dezbaterii aspectelor ştiinţifice ale unor dezbateri publice rămâne pe umerii indivizilor şi a fctorilor de decizie
Argumentul cultural susţine că ştiinţa, asemenea artei, merită apreciată în sine, şi nu neapărat pentru beneficiile pe care le aduce
Argumentul social susţine că înţelegerea ştiinţei ar fi o datorie a cercetătorului faţă de public – acest argument va fi discutat ulterior mai pe larg.
Astfel, raportul Societăţii Regale mai recomanda „reviziuriea naturii şi măsurii în care publicul înţelege ştiinţa în Marea Britanie şi cât de adecvate sunt acestea pentru o societate democratică; revizuirea mecanismelor pentru o înţelegere publică a ştiinţei, tehnologiei şi a rolului acestora în societate; examinarea barierelor în procesul de comunicare şi în ce fel pot fi acestea depăşite.”

Expresia de public understanding of science a devenit o etichetă pentru o multitudine de iniţiative de popularizare a ştiinţei: cărţi, articole, muzee, evenimente. Obiectul de „înţelegere a ştiinţei” a fost preluat în mod explicit şi a devenit misiunea unor programe şcolare, comitete, fundaţii, agenţii, asociaţii ştiinţifice şi instituţii în fiecare ţară dezvoltată.

Citiți mai mult:

Russel, Nicholas, „Communicating Science”, Camgbridge University Press, 2010

Burns, T.W. ; O’Connor, D.J. ; Stocklmayer, S.M. , „Science communication: a contemporary definition”, Public Understanding of Science, 12, 2003

Sava, Mircea, „Public Understanding of Science: Science PR and Popular Culture”, Revista Româna de Jurnalism si Comunicare 6. 1, 2011

CategoriiFără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *