Ce înseamnă comunicarea științei?

Avem o idee destul de clară despre ce înseamnă „știință”. Știm, destul de bine, și ce înseamnă „comunicare”. Dar când sunt alăturați, cei doi termeni definesc un domeniu nou, extrem de popular în Occident și mai puțin practicat în România: comunicarea științei, spre un public non-specialist, dincolo de obișnuitele conferințe, colocvii sau jurnale științifice.

Comunicarea științei este la fel de difertă de o conferință cu specialiști cum este o reclamă la McDonalds față de lista ingredientelor de pe cutie.

Sintagma „comunicarea științei” apare însă din ce în ce mai des atunci când este vorba despre finanțări, competiții de granturi, proiecte și în special cele europene. Câteva informații lămuritoare despre ce înseamnă acest concept.

Ideea că ştiinţa şi rezultatele cercetării ar trebui să fie transmise în aşa fel încât să fie uşor de înţele pentru public a apărut ca nevoie a comunităţii ştiinţifice să îşi asigure sprijinul societăţii. Comunicarea cu publicul în domeniul cercetării este pe de o parte o responsabilitate şi un act de transparenţă, iar pe de altă parte un comportament în beneficiul propriu, o modalitate de afirmare pe o piaţă care nu a fost cruţată de omniprezenta concurenţă.

Pentru o listă completă a serviciilor oferite accesați linkul de servicii.

Comunicarea ştiinţifică înglobează comunicarea dintre:

  • Grupuri din cadrul comunităţii ştiinţifice, inclusiv cele din mediul academic şi mediul de afaceri
  • Comunitatea ştiinţifică şi media
  • Comunitatea ştiinţifică şi public
  • Comunitatea ştiinţifică şi guvernul sau alte instituţii/persoane în poziţii de putere sau autoritate
  • Comunitatea ştiinţifică şi guvern sau alte instituţii/persoane care pot influenţa politicile publice
  • Industrii (producătoare) şi public
  • Media şi public
  • Guvern şi public

Din punctul de vedere al domeniilor pe care le înglobează, comunicarea ştiinţei se referă la:

  • Lobby de ştiinţă (comunicarea cu mediul de afaceri / industrie / autorităţi)
  • Popularizare ştiinţifică
  • Relaţii publice de ştiinţă
  • Marketingul ştiinţei
  • Educaţia/ Edutainment-ul – este uneori văzută ca fiind o ramură specială a comunicării ştiinţei, destinate unui anumit grup ţintă

Ca activităţi informale adunate sub umbrela comunicării ştiinţifice menţionăm:

  • Organizarea interactivă a exponatelor unui muzeu sau a unui centru de ştiinţă
  • Programe media, relatări, reportaje, articole despre ştiinţă în ziare, televiziune, radio sau documentare
  • Cărţi de popularizarea ştiinţei sau reviste de popularizarea ştiinţei
  • Cluburi de ştiinţă
  • Site-uri web
  • Show-uri, demonstraţii de ştiinţă
  • Zile ale porţilor deschise
  • Competiţii, festivaluri de ştiinţă

În postura de praticanţi ai comunicării ştiinţei nu se află de comunitatea ştiinţifică. Ca „emiţători” de informaţie ştiinţifică îi avem în vedere şi pe:

  • Media – scrisă, audio-video, internet
  • Muzee tradiţionale
  • Programe guvernamentale sau ale sectorului public de înţelegere a ştiinţei
  • Centre de ştiinţă
  • Companiile cu divizie de cercetare şi dezvoltare
  • Comunitatea ştiinţifică, în sens mai larg

Photo by Diego PH on Unsplash

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *