Articolul jurnalistic vs articolul ştiinţific – care sunt principalele diferențe

Există o regulă, şi în scrierea articolelor pentru jurnale ştiinţifice, şi în scrierea articolelor pentru publicul larg, unde cercetătorii şi comunicatorii sunt de acord: se începe cu rezumatul informaţiei, pentru cititorul grăbit.

De aici, drumurile celor două – articolul de ştiinţă şi articolul despre ştiinţă – se despart. În scrierea pentru publicul larg – îi vom spune „jurnalistică” de acum încolo, chiar dacă poate fi practicată şi de comunicatori şi de cercetători – rezumatul nu este jumătate de pagină ci o propoziţie, uneori două.

Mai ales în cazul ştirilor, primele propoziţii cuprind informaţiile esenţiale, răspunzând la întrebările Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce? Cu ce impact? Doar după aceste informaţii sumare cititorul hotărăşte dacă să continue sau nu lectura.

Principalele diferenţe dintre articolul ştiinţific şi cel jurnalistic sunt:

Cititorul

Cea mai importantă diferenţă dintre articolul ştiinţific şi cel jurnalistic este impusă de tipul de cititor. În cazul publicaţiilor ştiinţifice, publicul este format din experţi ai domeniului, cu o atenţie nelimitată şi cursivă. Structura articolelor ştiinţifice poate curge logic, de la o perspectivă asupra domeniului spre metode, rezultate şi interepretare.

Publicul general este bombardat de informaţie din toate părţile. Reclamele, semnele de pe stradă, vocile de la televizor, posterele de la fiecare doi paşi, poşta clasică şi poşta electronică, videoclipurile cu pisicuţe de pe YouTube – toate concurează pentru atenţia unui public cu capacitate limitată de concentrare.

Mesajele trebuie transmise mai tare, mai simplu şi mai direct, pentru a fi recepţionate prin hărmălaia tuturor celorlalte voci. Acesta este motivul pentru care articolul jurnalistic începe cu ce este mai imporant, mai şcoant, mai fascinant – începutul serveşte ca un cârlig de agăţat cititorul.

Subiectul zilei

Într-o publicaţie ştiinţifică, noi descoperiri în domeniul efectelor radiaţiilor nucleare sunt la fel de interesante la o zi după un dezastru la o centrală nucleară sau la trei ani după aceasta.

Atenţia publicului, şi deci subiectele care apar în presă, funcţionează altfel. Există subiecte care au ating o coardă mai puternică în sufeltele oamenilor: sănătate, dezvoltare economică, fascinaţie, frică. Informaţiile legate de ceea ce îi precupă cel mai mult pe oameni la momentul respectiv sunt cele care vor fi relatate în presă.

Chiar şi informaţia ştiinţifică este cu atât mai relevantă cu cât se leagă de agenda de discuţie a societăţii a momentului respectiv, iar specialiştii PR sunt extrem de pricepuţi în a face conexiunea între subiectele fierbinţi şi informaţiile care trebuie transmise.

De exemplu, conferinţele sunt rareori preluate în presă ca atare („Ieri, s-a desfăşurat… , în Sala… unde au fost invitaţi…). Un specialist în adaptarea mesajului la subiectul zilei va folosi cea mai relevantă prezentare/ cuvântare pentru interesul publicului de la momentul respectiv şi de-abia apoi va continua  să dezvolte subiectul mai larg al evenimentului.

Emoţiile

Articolul ştiinţfic are o structură, un stil şi un standard care asigură lista de emoţie. Nici măcar fascinaţia sau mirarea nu sunt premise într-o publicaţie de specialitate.

Atitudinea comunicării despre ştiinţă este exact inversă – primează pasiunea, spectacolul, curiozitatea intelectuală, apropierea de răspunsuri la întrebări existenţiale. Mesajele fără emoţie nu pătrund în sufetul nimănui.

Arta narativă

Structura unui articol ştiinţific este foarte clară. Structura scriiturii jurnalistice depinde mai degrabă de ce element merge mai bine într-un articol, cum se leagă ideile între ele, ce poveşti interesante pot fi spuse pe parcurs.

Dificultatea înţelegerii

Limbajul ştiinţei este matematica şi, în cazul cel mai fericit, jargonul profesional. Publicul nu înţelege nici una, nici alta. Oricât de familiare i-ar fi cercetătorului anumite concepte, şi oricât de „cultură generală” le-ar considera, acestea trebuie transpuse în termeni obişnuiţi şi în experienţe care au legătură cu viaţa de zi cu zi a publicului. Pentru a vorbi despre stele, se poate începe cu ideea că atomii din care este creat corpul nostru nu au existat dintotdeauna, ci au fost „fabricaţi” în stele.

 

Citiți mai multe în: Communicating Science “A Scientist’s Survival Kit”

Photo by Dawid Zawiła on Unsplash

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *